Caini de rasa

Boli ale cainilor

Constipatia cauze si tratament

Constipatia apare cel mai des ca urmare a unui consum mare de oase.La cainii in varsta apare ca urmare a hipertrofiei glandei prostate.Cainele cu constipatie face eforturi la defecare,are abdomenul usor marit in volum si este de cele mai multe ori abatut.

Tratamentul consta de cele mai multe ori in supozitoare cu glicerina sau se poate face o clisma cu apa calduta circa 50-250 ml in functie de talia animalului

se mai poate administra si lapte deoarece are rol fermentescibil.

 

Piometrul

Afectiunea este frecventa la catelele in varsta de peste 5 ani, care nu au fost imperecheate niciodata, fiind atribuita disfunctiei ovariene cu cresterea secretiei de progesteron. Continutuluterului afectat este steril, desi in unele cazuri poate fi infectat cu streptococi si colibacili. Piometrul poate fi urmare a metritei acute, daca cervixul este inchis.

Simptome:primul semn este anorexia, urmata de polidipsie. Animalul vomita mai des dupa ce bea apa. Deasemenea animalul poate prezenta poliurie.Respiratia este acentuata, iar temperatura este usor crescuta la inceput, scade pe masura ce boala progreseaza si ajunge subnormal. Animlul slabeste progresiv, are abdomenul destins si poate manifesta durere la palpatie. Uneori se scurg mici cantitati de puroi din uter, murdarind perii din zona vulvei si a cozii.

Tratamentul:se poate incerca administrarea de oxitocina pentru evacuarea uterului, dar in general se face ovariohisteroctomia dupa care se incerca combaterea infectiei cu antibiotice.

 

Demodecia la caine

La baza aparitiei bolii contribuie lipsa vitaminei A din alimente.

Semnele bolii: Dupa felul cum apar, leziunile de demodecie pot fi: limitate, infectate si cu placarde, difuze, scvamoase, suprainfestate.

Indiferent de forma clinica cainele cu demodecie raspandeste in jurul lui un miros respingator, se scarpina si pielea este mult ingrosata, cu parul cazut.In forme suprainfestate apar abcese care se sparg si acopera cu puroi leziunile cu demodecie.

Tratamentul. Este complex: vitaminele A, E si F, local solutie de Neguvon, aplicata cu periuta de dinti pe leziunile cu demodecie.Alte produse recomandate in tratamentul acestei ectoparazitoze sunt Amytraz si Ivermectina.

Prevenirea bolii. Igiena corporala, curatenia caniselor si hrana echilibrata (aport de vitamina A).Se va evita contactul cu cainii bolnavi.

 

Displazia Coxofemurala

Semnele bolii:Afectiunea este osoasa si consta in faptul ca marginea cavitatii cotiloide a coxalului este prost formata, iar capul femural nu se articuleaza corect.

In functie de gradul de displazie, capul femural are tendinta mai mare sau mai mica de a iesi din articulatie.Se recunosc patru grade de displazie coxofemurala, care poate fi unilaterala sau, si mai grav, bilaterala.

Diagnosticul.Se precizeaza pe baza imaginii radiologice.Daca femurul pleaca definitiv din articulatie se formeaza o pseudoartroza, piciorul ramane cu mult mai scurt, si cainele prezinta mari dificultati atat la mers cat si la statul in picioare.

In literatura de specialitate, ceea ce noi cunoastem sub denumirea de luxatie coxofemurala congenitala este, in realitate, o displaxie coxofemurala.Orice incercare de tratament, interventie chirurgicala nu va avea nici un succes, de aceea cainii cu o astfel de afectiune ridica mari probleme medicului specialist.

Predispuse la astfel de afectiuni sunt si rasele: Ciobanesc romanesc carpatin si Ciobanesc romanesc mioritic.

 

Boli ale aparatului digestiv

Semnele bolii. Câinele are febră mare (peste 40°C), trufa uscată, dificultăţi în înghiţire şi în respiraţie, lătratul este modificat, apare o tuse seacă dar persistentă, nu are poftă de mâncare.

Uneori, îşi vâră ghearele în gură pentru a scoate ceea ce-l jenează, având mari dureri în regiunea faringiană.Tratamentul. Va fi stabilit de către medic şi se axează pe peniciline, vitamine (C şi A), iar când este cazul, dacă animalul nu se poate hrăni, se fac perfuzii cu glucoză, manitol etc.

Pentru a preveni apariţia faringitei este nevoie să se asigure câinelui un adăpost bun, ferit de curenţi, iar alimentele şi apa de băut să-i fie date la temperatura camerei. Se vor scoate din alimentaţie oasele de peşte şi de pasăre.

Gastrita este inflamarea şi congestia puternică a mucoasei stomacului şi reprezintă o condiţie relativ frecventă la câine. De obicei, inflamaţia trece şi la intestine, iar în acest caz se instalează o gastroenterită.Cauze. Alimentele prea reci, prea fierbinţi, oase şi alimente greu digerabile; când stomacul este prea plin se produce o gastrită traumatică.

Semnele bolii. Câinele prezintă vomismente repetate înainte şi după masă, sete exagerată, tristeţe şi o balonare progresivă a abdomenului prin torsiunea stomacului, angajând şi splina.

Torsiunea stomacului În anul 1988 F. I. Ivana şi Simona Popescu Ivana au vorbit despre sindromul de torsiune şi dilatare a stomacului descriindu-l ca pe o afecţiune întâlnită la rasele de câini de talie mare, Dog, Collie, Dobermann, Boxer, care se manifestă prin răsucirea stomacului în jurul axului sau longitudinal, provocând astfel închiderea orificiilor de intrare şi ieşire a alimentelor din stomac. O atare situaţie constituie o urgenţă şi se rezolvă numai chirurgical, de către medicul specialist.

Invaginaţia intestinului subţire este o afecţiune care constă în pătrunderea unui segment de intestin subţire, situat în amonte, într-un alt segment, situat în aval şi se întâlneşte, mai ales, în cazul în care paraziţii sunt localizaţi la nivelul intestinului subţire al câinelui.Tratamentul. Chirurgical; va fi efectuat de către medicul specialist chirurg.

Constipaţia este o afecţiune frecventă la câinii în vârstă, obezi, diabetici sau care sunt sedentari. Se mai numeşte coprostază şi constă în acumularea de fecaloame în intestinul gros. Într-o oarecare măsură, afecţiunea poate fi provocată şi de inflamaţia glandelor perianale, care favorizează coprostaza.Semnele bolii. Câinele nu mănâncă, face eforturi de defecare şi nu reuşeşte acest lucru decât parţial, eliminând crotine uscate şi foarte tari.Tratamentul. Când constipaţia nu poate fi rezolvată cu alimentele fermentescibile (lapte etc.), atunci se vor face clisme cu apă glicerinată.Prevenirea stării de coprostază se poate face prin mişcare multă şi introducerea în alimentaţia zilnică a unui laxativ uşor (ulei de parafină etc.).

Enterita reprezintă o inflamaţie a mucoasei intestinale, variind în grade de gravitate, este întâlnită frecvent la căţei.Cauze. Alimentele uşor fermentescibile (lapte, smântână etc.), parazitoze (ascaridioza, dipilidioza etc.) şi unele boli infecţioase. Oboseala, surmenajul câinilor de vânătoare, afecţiuni ale dinţilor pot determina enterite. Sigur că nu orice enterită trebuie se fie considerată un început de jigodie, dar este bine să consultăm medicul, dacă ea persistă mai multe zile la rând şi mai ales dacă apar scaune cu aspect sangvinolent.

Nu orice enterită este o parvoviroză, dar anamneza proprietarului ne poate orienta în cazuri grave de parvoviroză, pentru a evita stadiul hemoragic al acestei suferinţe.Semnele bolii. Colici abdominale, scaune diareice repetate, uneori cu striuri de sânge, abdomen supt, „de ogar”.Tratamentul. Ce poate face crescătorul: să dea ceaiuri de mentă neîndulcite şi, din şase în şase ore, trei-patru comprimate de Eridiarom (medicament brevetat de Roman Morar, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole — Cluj-Napoca); şi dacă nu se rezolvă, să apeleze la medic.

De subliniat, a nu se da niciodată, la câine, ca antidiareic, medicamentul de uz uman Mexaform, deoarece produce hematurie (urinare cu sânge) la această specie. Numai printr-o strictă supraveghere a alimentaţiei se previn enteritele: câinele să nu fie trecut brusc de la o alimentaţie la alta, alimentele să nu fie dure, alterate, mucegăite, reci, sau prea calde, servite în vase murdare etc.

Inflamaţia, Abcesul şi Saculita glandelor perianale De-o parte şi de alta a anusului se găsesc poziţionate glandele perianale, precum doi ciorchini de struguri. Acestea au un canal ce se deschide direct în rect, iar secreţia lor lubrefiază suprafaţa fecaloamelor, facilitând actul defecării.Semnele bolii. Se întâlnesc trei grade inflamatorii la nivelul acestor glande:—inflamarea glandelor fără instalarea unui proces supurativ;—formarea unui abces perianal — urmare a obstruării canalelor glandelor;—formarea saculitei perianale, urmare a abceselor neexprimate.

În cazul inflamaţiei şi abcesului perianal, câinii fac „sanie”, adică îşi freacă anusul de covor, trăgându-şi în faţă membrele posterioare. La examnul local, se observă, pe părţile laterale şi dedesubtul anusului, două tumefacţii, de mărimi ce pot ajunge până la o nucă, calde şi fluctuante.Tratamentul se poate face prin evacuarea manuală a conţinutului glandelor, prin compresiune cu degetul mare şi indexul, de jos în sus, spre orificiul de evacuare, în afară. Manevra se efectuează cu ocazia unei consultaţii la medic sau cu ocazia tunsului.
În caz de recidive, se recurge la extirparea glandelor perianale de către medic.

Atrezia anusului, Prolapsul rectal Există anumite malformaţii care se întâlnesc şi la căţei, precum lipsa, la naştere, a orificiului anal (atresia ani) sau a rectului (atresia recti) sau absenţa anusului şi a rectului (atresia ani et recti). Când orificiul anal lipseşte şi rectul se deschide în vagin, malformaţia se numeşte anus vaginal sau cloacă. Tratamentul este numai chirurgical şi va fi efectuat de medicul specialist.

Prolapsul rectal este întâlnit la toţi căţeii, urmare a unor parazitoze (ascaridioză) şi a scaunelor diareice rebele. Porţiunea rectală ieşită în afară se poate inflama, apoi gangrena şi, în acest caz, se va efectua, de urgenţă, în clinica veterinară, intervenţia chirurgicală necesară.

 

Epilepsia la caini. O afectiune problema

Epilepsia se caracterizeaza clinic prin accese de convulsii(contractii musculare destul de violente),insotite de pierderea cunostintei.
Este o afectiune din ce in mai des intalnita care de regula sperie pe posesorul acelui animal si il determina sa apeleze la medicul veterinar.

Epilepsia apare ca manifestare clinica in boli precum encefalopatie toxica, hemoragii encefalice, hidrocefalice, dureri foarte intense la nivel dentar,infectii perianale la caine,parazitism intestinal etc.

Cauzele sunt dintre cele mai diverse dupa cum se observa,acum sa nu va ganditi ca orice caine sau pisica va face epilepsie candva.In ceea ce priveste epilepsia depinde foarte mult de factorul individ.In cazuistica de cabinet cazurile cu epilepsie ocupa un procentaj foarte mic insa nu este absent.
Atentie insa,nu orice contractie musculara este epilepsie!!!

De recomandat este sa se elimine de la reproductie exemplarele care au facut la un moment dat epilepsie pentru ca sunt sanse destul de mari sa trimita descendentilor predispozitia catre un atac de epilepsie.In ceea ce priveste tratamentul acesta este destul de anevoios.

Trebuie avut o grija deosebita in ceea ce priveste dozarea barbituricelor,unii dintre medicii veterinari facand uz excesiv de acestea animalul epileptic fiind obligat sa doaqrma mai tot timpul.Dece,atentie la barbiturice.
Dintre barbiturice,un efect salutar il are combinatia dintre Fenintoin si Fenobarbital.Acestei medicatii i se asociaza si vitaminele A si B,saruri de calciu,dihidrotahisterolul,stimulente nespecifice (implante,extracte tisulare,Yatren),produsele progesteronice,iar uneori castrarea are un efect salutar.
In manifestarile epileptiforme se va face OBLIGATORIU si tratamentul bolii primare.


© Copyright 2010 Cainiderasa.net